Categoria si importanţa rezervaţiei: peisagistică (complexă), constituită dintr-un relief pitoresc, în cea mai mare parte reprezentat de creste, abrupturi, tancuri si stâncării (partea sudică), partial de versanti repezi acoperiţi cu vegetaţie forestieră.

Se remarcă printr-o mare diversitate floristică, adăpostind o serie de endemisme şi plante aflate pe lista roşie a plantelor superioare din România ca specii care necesită ocrotire.

 

Clubul Montan Apuseni a fost custode al acestei rezervații în perioada 2005-2009, când am desfășurat o mulțime de proiecte privind administrarea și promovarea zonei. Din 2009 Piatra Cetii este parte integrantă a Sitului Natura 2000 Trascău.

Declarată rezervaţie naturală datorită speciilor de plante rare pe care le adăposteşte, Piatra Cetii constituie de asemenea un obiectiv turistic datorită detaşării sale ca înălţime faţă de culmile din jur. Cel mai înalt punct al masivului este Vârful Piatra Cetii- 1233 m.

 

Pentru vizitarea Pietrei Cetii puteţi urma unul din traseele turistice marcate din zonă, astfel:
- cruce galbenă de la Cabana Râmeţ- durata 3-4 ore
- cruce galbenă din valea Gălzii, pe Pârâul Cailor- 3 ore
- tringhi roşu din Cheile Întregalde- 4-5 ore
- triunghi roşu din Cetea, pe la Cheile Cetii (Băile Romane)- 4-5 ore.

 

Aici găsiți un film despre Piatra Cetii realizat în drumețiile noastre prin zonă.

 

Cu automobilul se poate ajunge doar vara şi cu maşini de teren sau Dacia, pe drumul forestier care porneşte din Poiana Galdei, care urcă prin pădure şi străbate şi Cheile Tecşeştilor. Drumul este parţial pietruit şi are o lungime de 8 km, ajungând la Tecşeşti.
Dacă doriţi să vedeţi un film de 5 minute despre Piatra Cetii şi Cheile Cetii accesaţi acest link.

 Continuare după galeria de imagini!

Piatra Cetii reprezintă un masiv muntos bine conturat, situat la obârşia Văii Cetea. Prin forma sa specifică, modelată în calcare, atrage atenţia chiar de la şoseua naţională Alba Iulia- Cluj, fiind vizibilă din Alba Iulia până la Unirea. Masivul Piatra Cetii este unul dintre cele mai impunătoare masive calcaroase din Munţii Trascău aşa după cum se poate vedea şi din Valea Mureşului, dinspre est.
Totuşi este mult mai puţin cunoscut decât cheile aflate pe văile mai mari ce îl flanchează, şi anume Cheile Rîmeţului, Cheile Mănăstirii şi Cheile Întregaldelor. Mult mai accesibile şi cu o spectaculozitate mare a peisajului, aceste areale stopează afluxul de turişti în cadrul lor, dar se pare că până acum şi interesul naturaliştilor.

Astfel, în timp ce mai toate masivele de calcar şi cheile din Trascău beneficiază cel puţin de studii de vegetaţie bine structurate, unele la nivel de teză de doctorat, realizate de către botanişti clujeni cunoscuţi, precum Ioan Pop, V. Hodişan, O. Raţiu, E. Ghişa, I. Gergely şi alţii, în Piatra Cetii nu avem până la ora actuală decât un studiu preliminar, realizat în 1965, şi care se ocupă mai mult de vegetaţia pădurilor din jur, decât de cea mult mai valoroasă dn punct de vedere ştiinţific, a stâncăriilor de calcar. Cheile Tecşeştilor nu au beneficiat până acum de nici un studiu.

Este drept că atât Piatra Cetii cât şi Cheile Tecşeştilor au cele mai incomode căi de acces (ca să nu folosim sintagma “greu accesibil”) din toţi Munţii Trascău. Acest lucru este valabil atât pentru drumurile ce duc aici dinspre valea Mureşului sau alte locaţii cât şi pentru potecile din perimetrul celor două rezervaţii. Crearea unei reţele de căi de acces mai bune în interiorul rezervaţiilor Piatra Cetii şi Cheile Tecşeştilor trebuie să fie unul dintre obiectivele majore ale viitoarelor proiecte ce se vor derula aici.

Situaţia administrativă: comuna Întregalde, satul Tecşeşti, la hotarul comunelor Întregalde şi Stremţ.

 

Imagini din Avenul din Piatra Cetii

Continuare după galerie

Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat, aflată în administraţia Romsilva (Ocolul Silvic), în cea mai mare parte, ca teren forestier, de pajişti şi stâncărie, şi parţial domeniu privat pentru fâneţe şi păşuni.

 

Poziţia geografică: în partea de vest a Munţilor Trascăului, între văile pâraielor Cetii (la nord) şi Galdei (la sud); altitudinea maximă 1233 m în Piatra Cetii; altitudinea minimă 550 m în Pârâul Cailor din latura de sud.

Suprafaţa şi limitele: 80 ha. În cea mai mare parte limitele corespund cu baza abruptului calcaros care delimitează creasta principală. Către Pârâul Cetii, limita de nord se menţine în lungul curbei de 1000 m care ocoleşte vârful Piatra Cetii ca un arc de cerc de 180°. În latura de vest, de la obârşia unei vâlcele orientată sud-nord, limita corespunde cu marginea pădurii până la obârşiile Pârâului Porcarilor. Ajunge în bazinul Pârâului Porcarilor şi ocoleşte pe la sud abruptul calcaros. De la obârşia Pârâului Cailor se îndreaptă spre nord-est, urmărind cu aproximaţie marginea pădurii până în extremitatea estică a abruptului, de unde se continuă spre nord, prin pădure pe la înălţimea de 1000 m.

În jumătatea nordică, zona tampon este reprezentată de o fâşie de 150-200 m, delimitată de drumul dintre Tecşeşti şi Răicani şi marginea pădurii dinspre pajiştile Tecşeştilor şi Răicanilor. De la obârşia Pârâului Porcarilor se lărgeşte până la 250-300 m până în valea Pârâului Cailor pe care o urmăreşte aproximativ 500 m. Trece spre est până în Valea Doştinei pe care se menţine până la obârşie în Dealul Răicanilor. Zona tampon este acoperită în cea mai mare parte de pădure de fag cu carpen. Pajiştile (fâneţe şi păşune) sunt mai extinse pe latura sudică.

Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1995, Hotărârea nr. 20 a Consiliului Judeţean Alba.

Structura şi evoluţia componentelor naturale:

  • Geologia
    Rezervaţia este formată pe calcare masive de vârstă jurasică (jurasic superior), asociate în latura de est cu şisturi argiloase neocomiene (cretacic inferior). Acestea sunt înconjurate de formaţiuni cu litologie foarte variată (conglomerate, gresii, marne), mult mai friabilă, din cretacicul superior.
  • Relieful
    O înălţime calcaroasă, proeminentă şi izolată, înălţată până la 1233 m, cu aproximativ 200 m deasupra culmilor netezite din jur. Este alungită pe direcţia nord-est sudvest şi are aspectul unei creste formată din trei segmente: Piatra Cetii, La Călugări şi Piatra înaltă, cu versanţi abrupţi, prăpăstioşi, cu ţancuri şi hornuri. Jumătatea nordică are versanţii mai puţin abrupţi şi sunt acoperiţi de pădure până în partea superioară.
  • Hidrografia
    Ca înălţime proeminentă încadrată de pâraiele Cetii (la nord) şi Galdei (la sud) nu are o reţea hidrografică proprie. Numai pe laturile de est şi de vest se află obârşiile Doştinei şi, respectiv, pâraielor Porcarilor şi Cailor cu scurgere temporară.
  • Solurile
    Creasta şi abrupturile calcaroase sunt, în general, lipsite de pătură de sol. Numai în petice reduse apar rendzine formate pe calcare, iar pe poliţe şi trepte cu suprafaţă foarte limitată şi la baza abrupturilor sunt condiţii pentru formarea solurilor humico-calcice. In jurul masivului calcaros, pe formaţiunile cretacice necarbonatice s-au format soluri acide şi brune podzolite.
  • Vegetaţia

    Iată câteva rezultate ale studiilor de teren realizate de-a lungul proiectelor derulate în zonă:

Stâncării calcaroase. Sunt cele mai preţioase tipuri de habitate din Munţii Trascău şi în general din cadrul Carpaţilor Occidentali. Aici se concentrează cel mai mare număr de specii rare, endemisme, alături de cel mai spectaulos peisaj. În cadrul acestuia, se disting la nivelul vegetaţiei două componente de bază, pajiştile şi tufărişurile de stăncării calcaroase (saxicole calcifile). De la bun început vom menţiona că aici există două mari categorii floristice, şi anume speciile carpato-balcanice şi/sau central europene saxicole-calcifile de altitudine joasă şi speciile stepice xerofle-mezoxerofile stepice-silvostepice eurosiberiene. Putem spune că această întrepătrundere a celor două categorii de elemente este caracteristică masivelor calcaroase din estul Munţilor Apuseni.

Iată care sunt principalele tipuri de vegetaţie din acest habitat:

  • Pajişti de ovăscior carpatin Helictotrichon decorum, Helictotrichetum decori
  • Pajişti de firuţă albastră Festuca pallens, Seslio gracile-Festucetum pallentis
  • Pajişti de firuţă stepică Festuca rupicola, Thymio comosi - Festucetum rupicolae
  • Pajişti de Sesleria rigida, Asperulo capitatae - Seslerietum rigidae
    Cele mai mari suprafeţe le acoperă în Piatra Cetii pajiştile de ovăscior carpatin ceea ce în alte masive calcaroase din Carpaţii Occidentali nu se întâmplă. Acestea au un caracter mezoxerofil - mezofil. Pajiştile de firuţă sunt mezoxerofile-xerofile. Pajiştile de Sesleria rigida sunt mezofile şi ocupă dimpreună cu cele de Festuca pallens şi Festuca rupicola suprafeţe destul de reduse în Piatra Cetii. Biodiversitatea tuturor pajiştilor saxicole calcaifile este foarte ridicată şi cele mai multe specii importante sunt situate în cadrul lor.
  • Tufărişuri de cununiţă Spiraea ulmifolia, Spireetum ulmifoliae Tufărişuri de măcieş negru Rosa spinosissima, Rosaetum spinosissimae ass. nova prov.

In.masivele calcaroase de joasă altitudine din Carpaţi există două specii arbustive caracteristice importante şi anume cununiţa şi măcieşul negru ce dau asociaţii de tufărişuri proprii peisajului acestora. În toate situaţiile cunoscute, prima specie este edificatoarea tufărişurilor saxicole calcifile, cea de-a doua fiind cu totul subordonată. În Piatra Cetii acem singura situaţie inversată, Rosa spinosissima fiind specia dominantă, ce formează desişuri foarte spinoase şi incomod de străbătut.

Habitatele de stâncării calcaroase sunt încă la începutul evaluării ştiinifice. În mod sigur numărul de specii de mare importanţă ştiinţifică va deveni mult mai consistent în viitor şi suntem siguri că noile lucruri ce vor fi găsite aici vor fi deosebit de interesante.
Păduri nemorale. Partea nordică a masivului Piatra Cetii, dar şi bordura acestuia este alcătuită din făgete compacte, uneori greu de străbătut.
Păduri de fag de stâncărie calcaroasă - formaţiune specifică Apusenilor estici, cu o cantitate mai redusă de precipitaţii. Din cadrul Carpaţilor Româneşti sunt descrise făgetele saxicole - calcifile cu margareta carpatină Chrysanthemo waldsteinii - Fagetum sylvaticae (Soó 1964) Tauber 1987. Acestea sunt însă edificate în cadrul unui climat uned cu nuanţe atlantice şi compoziţia specifică este cu totul diferită faţă de a ceor din Piatra Cetii. Cele din urmă se caracterizează printr-o mare sărăcie, pe care o punem pe seama faptului că acestea evoluează într-un climat destul de secetos, influenţat de fenomenele de umbră de precipitaii (foehnizare) de pe flancul estic al Apusenilor. Lipsesc toate endemismele carpatine caracterstice făgetelor noastre (Dentaria glandulosa, Pulmomaria rubra, Chrysanthemum waldsteinii, Symphtytum cordatum, chiar Helleborus purpurascens). Singurul endemism carpatin prezent este omagul Aconitum moldavica, element caracteristic însă şi pădurilor nemorale inferioare, respectiv gorunetelor. De asemenea lipsesc specii caracteristice acestor făgete precum feriga Phyllitis scolopendrium,tisa Taxus baccata sau bradul Abies alba. Astfel de păduri se află în Trascău în partea dinspre interiorul Apusenilor, mai ferită de efectele umbrei de precipitaţii, precum în Cheile Feneşului sau Culmea Bedeleu. În ce priveşte făgetele de stâncării din Piatra Cetii, nu cunoaştem încă în ce formaţiune deja descrisă s-ar putea încadra sau dacă este cazul să fie descrisă o asociaţie nouă în acest sens.
În jurul rezervaţiei s-au identificat mai multe tipuri de habitate, unele dintre ele valoroase, şi peste care în viitor în urma unor studii mai aprofundate se va putea propune extinderea regimului de protecţie.
Turbării eutrofe. Acestea au fost observate în jurul izvoarelor văii Tecşeşti în lunca acesteia la vest de masiv. Încă nu au fost investigate în amănunt, ele putând adăposti specii rare. Singura asociaţie identificată cu precizie până acum este cea de mai jos. Conturul turbăriilor eutrofe este lesne de identificat în luna iunie după specia dominantă Eriophorum latifolium.
Păduri nemorale. Sunt încă păstrate în suprafeţe compacte în văile de sub nivelul masivului Piatra Cetii. Singura asociaţie identificată cu certitudine este cea de mai jos. Fitocenozele au un caracter bazifil, vegetând pe fliş cretacic.Festuco drymejae - Fagetum

Pajişti secundare montane. Fitocenozele încadrate aici alcătuiesc pajiştile cu iarba vântului şi păiuş roşu larg răspândite în toţi munţii Europei Centrale şi folosite ca păşuni şi fâneţe. Sunt foarte diverse, cu un număr ridicat de specii, dar toate comune, cu areale largi, central europene sau eurosiberiene. Singura specie ce reţine atenţia în mod deosebit este bulbucul, Trollius europaeus care creşte în masă în Piatra Cetii şi împrejurimi, dar mai ales în aceste pajişti. De asemenea, remarcabil este şi numărul mare de specii de orhidee dintre care însă deocamdată s-au găsit doar specii comune.
Agrostio tenuis - Festucetum rubrae este încadrarea fitocenotică a pajiştilor secundare montane.
Habitate ruderale. Aici se încadrează micile suprafeţe cu buruieni oportuniste şi nitrofile aflate în împrejurimile masivului Piatra Cetii. Impactul antropic dus la extrem asupra componentei biotice a mediului, oglindit de fitocenozele ruderale, este destul de redus în arealul studiat.

Specii supuse monitorizării. Endemisme nepericlitate. Acesea sunt reprezentate de către specii care se află doar pe teritoriul României sau al Carpaţilor dar care sunt reprezentate peste tot, inclusiv în Piatra Cetii prin populaţii foarte bogate. Toţi taxonii de mai jos sunt proprii habitatelor de stâncării calcaroase, cu excepţia ultimei specii, care apare în pădurile nemorale.
Cephalaria radiata, Helictotrichon decorum, Thymus comosus, Dianthus petraeus ssp. spiculifolius, Aconitum moldavicum
Endemisme periclitate. Cele trei specii de mai jos sunt endemisme caracteristice habitatelor de stâncării calcaroase din cadrul Carpaţilor Occidentali. În toate locaţiile cunoscute până acum sunt reprezentate prin populaţii foarte reduse, cu excepţia Pietrei Cetii, unde toate trei au populaţii bogate. De aceea rezervaţia aceasta este de maximă importanţă pentru conservarea celor trei specii.
Delphinium simonkaianum, Centaurea reichenbachii, Sorbus dacica
Specii rare Cele două specii de mai jos sunt de asemenea caracteristice pentru stâncăriile calcaroase. Prima, pelinul alb este o specie mediteran-atlantică foarte rară în Europa Centrală şi de est. În România ea era cunoscută numai în jurul Depresiunii Trascău, în populaţii nu foarte bogate cele mai remarcabile fiind cele de pe versantul vestic al masivului nordic al Pietrei Secuiului. Am avut surpriza să găsim populaţii extrem de bogate şi dense de pelin alb la baza abruptului estic al Pietrei Cetii, peste tot. Efectivul acestora îl depăşeşte cu siguranţă pe cel al populaţiilor din perimetrul Depresiunii Trascău.A doua specie este floarea de colţ, care este cunoscută atât din Cheile Întregalde, cât şi din Cheile Rîmeţului, adică arealele ce flanchează teritoriul analizat. Ni s-a comunicat că ea ar fi fost văzută şi în Piatra Cetii, dar în mod sigur aici ea este foarte rară, deoarece nu am găsit-o în investigaţiile efectuate până acum.
Artemisia alba (=A. lobellii), Leontopodium alpinum

Specii caracteristice, supuse monitorizării. Primele şase sunt caracteristice habitatelor de stâncării şi peisajului acestora. A şaptea specie, stânjenelul siberian, plantă caracteristică pajiştilor mezohigrofile a fost găsită în pajiştile cu ovăscior sălbatic aflate imediat la nord-est de cota maximă a Pietrei Cetii, fapt foarte curios în opinia noastră. Bulbucul Trollius europaeus şi narcisa sunt specii care apar cel mai des şi cu cele mai mari populaţii în pajiştile secundare montane de firuţă roşie şi iarba vântului din afara rezervaţiei, dar care au fost găsite cu populaţii bogate şi în pajiştile de ovăscior carpatin de pe lapiezurile din partea superioară a masivului Piatra Cetii, Nu sunt specii rare în perimetrul Pietrei Cetii, dar sunt deosebit de importante în cadrul fitocenozelor de stâncării şi prezenţa lor în populaţii bogate certifică o păstrare bună a mediului în care ele se încadrează.
Centaurea triumfettii ssp. stricta, Seseli gracile, Seseli rigidum, Jurinea glycacantha Fraxinus ornus, Pinus sylvestris, Iris sibirica, Trollius europaeus, Narcissus poeticu ssp. radiifloris, Aristolochia pallida
Specii menţionate, cu statut incert. Acestea au menţionate în perimetrul Trascăului sudic şi central inclusiv în Piatra Cetii. Nu au fost găsite până în prezent de nimeni altcineva şi credem că ele au fost confundate cu alte specii. Nici una dintre ele nu este caracteristică Apusenilor în general
Campanula carpatica, Centaurea triniaefolia

Modul de ocrotire: Prin poziţie şi grad de accesibilitate redus, rezervaţia este în mare măsură ferită de acţiunile antropice necontrolate. Este inclusă în suprafaţa forestieră aflată sub îngrijirea Ocolului Silvic. Este marcată cu indicatoare la ambele intrări în rezervaţie.

Starea actuală a rezervaţiei este bună şi nu sunt indicii de manifestare a unor procese de degradare.

Pericole care ameninţă rezervaţia: dacă pădurea inclusă în aria de ocrotire va fi întreţinută ca atare, nu există pericole de degradare. Regulamentul rezevaţiei prevede activităţile permise precum şi regulile de vizitare.

Tags: trascau munte natura ecoturism piatra cetii plante animale specii protejate